Cum se pune diagnosticul de scolioza structurala?

Diagnosticul unei scolioze se bazeaza pe examenul clinic si pe radiografii de fata si profil ale coloanei vertebrale.
Examenul clinic trebuie sa cuprinda inspectia sistematica a posturii intregului corp, precum si analiza atenta, bilaterala a umerilor, coloanei vertebrale si soldurilor, cu pacientul in picioare, din fata, din spate si din profil.
Pacientul trebuie sa fie descult (chiar daca nu poarta pantofi cu talpa inalta sau cu toc) si dezbracat de la talie in sus.
Medicul trebuie sa observe daca linia umerilor si a soldurilor este normala. Frecvent, in scolioze pacientii mentin un umar sau un sold mai jos si altul mai sus. De cele mai multe ori, acesta este primul semn cu care se prezinta la medic, asimetria fiind observata de familie.
Prin palparea apofizelor spinoase, medicul urmareste traiectul coloanei vertebrale. Pentru a observa mai bine o eventuala deformare, pacientul este rugat sa-si aplece trunchiul in fata.
In aceasta pozitie, de partea convexitatii curburii apare o proeminenta paramediana numita gibus (un fel de cocoasa laterala), determinata de rotatia vertebrelor. Pe partea anterioara a corpului, hemitoracele care prezinta in posterior gibusul, va prezenta o depresiune costala (coastele par infundate in torace)
Pentru a aprecia gradul deformarii, pacientul este rugat sa isi corecteze pozitia in fata unei oglinzi (cu alte cuvinte, sa stea drept). In cazul scoliozelor structurale, pacientul nu isi poate corecta decat in mica masura pozitia.

Pentru a realiza un examen obiectiv, se poate folosi firul de plumb, cu capatul superior lipit de protuberanta occipitala externa. Pe o coloana vertebrala normala, firul va atinge sacrul in santul inferior si va atinge coloana la nivelul vertebrei toracale 7. Firul trebuie sa se suprapuna proiectiei apofizelor spinoase pe tot traiectul coloanei. De asemenea, prin acest procedeu se poate observa daca coloana cu scolioza este echilibrata sau nu. Daca firul cade in santul interfesier coloana este echilibrata( fie are 2 curburi care se compenseaza reciproc, fie are o singura curbura mica), iar daca firul cade in afara santului interfesier, vorbim despre o coloana vertebrala dezechilibrata.

Radiografiile permit o analiza atenta a vertebrelor( pentru a descoperi eventuale modificari aparute la acest nivel) si o cuantificare corecta a curburilor.
Radiografiile trebuie efectuate in ortostatism (pacientul sta in picioare) si trebuie sa cuprinda, cel putin la prima evaluare, intreaga coloana vertebrala, pentru a oferi o privire de ansamblu asupra modificarilor.
Unghiurile se masoara in grade, dupa metoda lui Cobb (va voi povesti in ce consta intr-o alta postare) si permit o incadrare in una din cele trei grupe (intre 0 si 30 de grade, intre 30 si 50 de grade si peste 50 de grade-voi reveni cu detalii) care au prognostic si tratament diferit, dar si o modalitate obiectiva de a urmari evolutia pacientului. La control, realizand o noua radiografie si masurand din nou unghiul, medicul va putea observa stagnarea, ameliorarea sau agravarea bolii.