2 linkuri utile

Pentru cei in cautare de informatii despre scolioza:

http://www.sfatulmedicului.ro/scolioza

http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/ortopedie/scolioza-part1/

Tipuri de corset pentru scolioza

Scopul purtarii unui corset este de a corecta pozitia incorecta, actionand prin intermediul unor pernite plasate in interior in anumite puncte de presiune.
In functie de gradul curburii si de varsta pacientului, se recomanda purtarea corsetului 12 ore pe zi (noaptea) sau 23 de ore. Ora ramasa din cele 23 trebuie dedicata kinetoterapiei, pentru a evita aparitia hipotoniei la nivelul muschilor coloanei vertebrale.
Exista mai multe tipuri de corset, fiecare cu avantaje si dezavantaje.
Pentru scoliozele infantile si juvenile se recomanda de obicei un corset Milwaukee. Acesta actioneaza si asupra coloanei cervicale (gat), tractionand continuu vertebrele.
Pentru scoliozele prepubertare si pubertare se folosesc corsetele Cheneau si Boston/Euroboston.
Chenau incepe la nivelul soldurilor si se termina la nivelul claviculelor, avand 2 decupaje pentru sani daca este vorba despre o pacienta. Un avantaj este faptul ca are inchidere in fata, astfel cel care il poarta se poate descurca singur in a-l pune si a-l da jos.
Boston incepe de asemenea la nivelul soldurilor si se termina in fata sub sani, iar in spate mai urca vreo 10-15 centimetri. Acesta se inchide in spate, necesitand de obicei asistenta la imbracare. Deoarece corsetul trebuie sa se muleze foarte bine pe corp pentru a avea rezultatele dorite, trebuie strans destul de tare.
Corsetele sunt confectionate dintr-un plastic dur si au in interior pernite ceva mai moi, dar care aplica totusi o presiune destul de mare, asa ca cea mai simpla modalitate de a vedea daca are sau nu efect este analiza vanatailor si ranilor produse in zonele de presiune. Cand nu mai exista o presiune suficienta la acel nivel, este timpul pentru o vizita la centrul care a confectionat corsetul pentru a-l adapta.
In cazul meu, mergeam o data la 2-3 luni pentru mici modificari.
Pe sub corset puteti purta un maiou/tricou dintr-un material care absoarbe transpiratia (cred ca bumbacul este cel mai indicat). E de preferat ca in zona acoperita de corset maioul sa nu aiba cusaturi, pentru ca acestea se impregneaza in piele si pot cauza rani.
Rezultatele nu depind atat de mult de tipul de corset, cat de corectitudinea cu care este purtat. Eu am avut un Chenau initial, pe care l-am schimbat dupa vreo 2 ani cu un Boston. Boston-ul mi-a placut mai mult pentru ca era mai usor de camuflat sub haine, pe cand Chenau-ul era mai practic pentru ca puteam sa-l inchid si sa-l deschid singura.
Boston-ul mi-a placut mai tare si pentru ca atunci cand a fost construit mi s-au luat masuri fara a ma introduce mai intai intr-un mulaj de gips ( ca pentru Chenau), dar tinand cont ca mulajul se face in maxim 2 ore, nu e un inconvenient atat de mare.
Teoretic corsetele sunt finantate de catre Casa de Asigurari de Sanatate, dar parintii mei nu au avut niciodata rabdare sa adune toate actele necesare si sa astepte minim 3 saptamani pentru un raspuns, asa ca l-au platit direct. Informatii despre actele necesare gasiti la firmele care produc corsetele (Romhandicap, Euromedical Systems, Ortotech, Ortoprofil).
In poze puteti vedea un Chenau, un Milwaukee si un Boston. Seamana un pic cu aparatele de tortura din Evul Mediu. :)

Kinetoterapia pentru scolioza

Kinetoterapia sau gimnastica medicala incearca ,prin mijloace specifice, sa intareasca musculatura paravertebrala si abdominala, sa conserve mobilitatea articulara si sa imbunatateasca capacitatea respiratorie, ameliorand astfel scolioza.

In cadrul spitalelor judetene si spitalelor de ortopedie exista sali de gimnastica si kinetoterapeuti care stiu sa va alcatuiasca un program de exercitii individualizat, pentru a obtine rezultate bune.

Majoritatea programelor contin 50-60 de minute de exercitii cu bastonul, pe saltea si la spalier.

Desi la inceput cele 50 de minute pot sa para ore, dupa 1-2 saptamani, va veti obisnui cu aceste exercitii si veti putea sa le integrati cu usurinta in activitatea zilnica.

In cazul in care nu locuiti in apropierea unei sali de gimnastica, puteti sa va instalati un spalier acasa (il puteti cumpara de-a gata sau puteti da comanda la un tamplar). O saltea din izopren gasiti la orice magazin sportiv, iar bastonul poate fi inlocuit cu orice bat aveti la indemana (bete de schi, o coada de matura etc).

Puteti merge o data pe luna la un kinetoterapeut care sa va adapteze programul de exercitii si sa va corecteze eventualele greseli.

Castigati astfel timp, economisiti bani si puteti sa faceti gimnastica pe muzica preferata sau uitandu-va la filmul preferat.

Daca va aluneca mainile pe barele de la spalier, incercati sa va dati pe palme cu praf de talc sau sa purtati manusi din bumbac.

Cu basicile si bataturile din palme, va trebui din pacate sa va obisnuiti. Eu am incercat cam toate cremele de maini de pe piata, si nici una nu m-a scapat de aceasta problema. Am gasit una care imi facea palmele mai netede (de la Neutrogena), dar dupa cateva zile faceam basici. Asa ca m-am resemnat si am ramas cu bataturile .:)

Am vazut ca exista tot felul de scheme de exercitii pe internet, dar va sfatuiesc ca macar in primele luni sa lucrati sub supravegherea unui kinetoterapeut bun.

Succes!

Tratamentul scoliozei

Tratamentul scoliozei e diferit, in functie de marimea unghiului curburii, astfel:

-sub 30 de grade -majoritatea sunt putin evolutive si se poate recomanda doar kinetoterapia, sub indrumarea unui kinetoterapeut avizat si control din 6 in 6 luni;
-intre 30 si 50 de grade -majoritarea sunt evolutive si necesita un tratament ortopedic (aparate gipsate sau corsete) insotit obligatoriu de kinetoterapie;
-peste 50 de grade -au un potential evolutiv ce nu poate fi stopat doar prin metode ortopedice si se recomanda interventia chirurgicala, care redreseaza deviatia si o stabilizeaza.

Voi reveni cu descrieri amanuntite ale kinetoterapiei, aparatelor ortopedice si tehnicilor chirurgicale folosite in urmatoarele postari.

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!

Cum am aflat ca am scolioza...

In februarie 2001 am implinit 14 ani. Eram un copil studios si cuminte, dar care isi petrecea destul de mult timp alergand si facand giumbuslucuri pe partia de schi. Pe la sfarsitul iernii mama a zis intr-o doara ca parca stau cu un umar mai stramb. Nu cumva am cazut la schi? Sau o fi de la prea mult scris? Tata a repezit-o sa nu mai streseze copilul cu idei de mama ultragrijulie si toata povestea a fost uitata. Noroc ca in vara m-am luat la tranta cu fratele mai mic, dar mai puternic, si am ajuns la ortopedie suspecta de o luxatie de cot. Dupa ce mi-au examinat cotul pe toate partile, cei 2 medicii de garda la spitalul unui mic orasel de munte au ajuns la concluzia ca nu am nimic si pot merge linistita acasa. Mama, daca tot am facut degeaba drumul pana la spital, si-a amintit de vechea ei suspiciune si i-a pus pe doctori sa-mi examineze coloana. Cei doi medici erau proaspat veniti din Rusia si vorbeau stalcit romaneste, asa ca tot ce am inteles a fost: scolioza, operatie, nu facem noi asa ceva, Bucuresti.
Familia mea neavand pana atunci vreo legatura cu bolile si spitalele, tot ce stiam eu din auzite se rezuma la o singura idee. Daca te trimit la Bucuresti, trebuie sa fie grav.
Am mers acasa si am plans pana am ramas fara lacrimi. Dupa vreo 2 ore de bocit in bratele maica-mii, care nu mai stia ce sa-mi faca, saraca, ni s-a aprins amandurora beculetul. Ne-am prostit? Plangem ca pica drobul de sare?
Am inceput sa dam telefoane sa aflam care este cel mai renumit ortoped din Targu-Jiu, resedinta mandrului nostru judet, ca sa mergem sa mai cerem o opinie.
Am facut o programare si ne-am prezentat la spital. M-a examinat doctorul respectand toate elementele enuntate de mine in postul de mai jos, mai putin radiografiile. Era clar ca am scolioza, insa la Targu-Jiu nu ma puteam trata. Mi-a explicat insa ca exista tratamente in functie de gravitatea bolii, incepand cu gimnastica medicala si terminand cu interventia chirurgicala.Mi-a dat o trimitere catre Spitalul de Ortopedie Foisorul de Foc din Bucuresti, unde m-am prezentat pe 11 septembrie.
La americani cadeau zgarie-nori, mie urma sa mi se schimbe total stilul de viata.
Dupa ce am stat 6 ore la coada si am lesinat de emotii si pentru ca refuzasem sa mananc micul dejun la 5 dimineata cand am plecat de acasa, am reusit sa intru la doctorul care mi-a supravegheat boala de atunci si pana azi. Un om extraordinar, care pe langa inalta pregatire si profesionalism de care da dovada, a stiut cum sa ma motiveze sa nu renunt la tratament.
Mi-a facut examenul clinic si radiografii. Concluzia? Aveam 2 curburi...una la nivel toracal, de 43 de grade si una la nivel lombar, de 28, ceea ce nu era o situatie tocmai ideala. Urmatorul pas..alegerea tratamentului,dar despre asta va voi povesti cu alta ocazie.
Pana atunci, fiti drepti!

Cum se pune diagnosticul de scolioza structurala?

Diagnosticul unei scolioze se bazeaza pe examenul clinic si pe radiografii de fata si profil ale coloanei vertebrale.
Examenul clinic trebuie sa cuprinda inspectia sistematica a posturii intregului corp, precum si analiza atenta, bilaterala a umerilor, coloanei vertebrale si soldurilor, cu pacientul in picioare, din fata, din spate si din profil.
Pacientul trebuie sa fie descult (chiar daca nu poarta pantofi cu talpa inalta sau cu toc) si dezbracat de la talie in sus.
Medicul trebuie sa observe daca linia umerilor si a soldurilor este normala. Frecvent, in scolioze pacientii mentin un umar sau un sold mai jos si altul mai sus. De cele mai multe ori, acesta este primul semn cu care se prezinta la medic, asimetria fiind observata de familie.
Prin palparea apofizelor spinoase, medicul urmareste traiectul coloanei vertebrale. Pentru a observa mai bine o eventuala deformare, pacientul este rugat sa-si aplece trunchiul in fata.
In aceasta pozitie, de partea convexitatii curburii apare o proeminenta paramediana numita gibus (un fel de cocoasa laterala), determinata de rotatia vertebrelor. Pe partea anterioara a corpului, hemitoracele care prezinta in posterior gibusul, va prezenta o depresiune costala (coastele par infundate in torace)
Pentru a aprecia gradul deformarii, pacientul este rugat sa isi corecteze pozitia in fata unei oglinzi (cu alte cuvinte, sa stea drept). In cazul scoliozelor structurale, pacientul nu isi poate corecta decat in mica masura pozitia.

Pentru a realiza un examen obiectiv, se poate folosi firul de plumb, cu capatul superior lipit de protuberanta occipitala externa. Pe o coloana vertebrala normala, firul va atinge sacrul in santul inferior si va atinge coloana la nivelul vertebrei toracale 7. Firul trebuie sa se suprapuna proiectiei apofizelor spinoase pe tot traiectul coloanei. De asemenea, prin acest procedeu se poate observa daca coloana cu scolioza este echilibrata sau nu. Daca firul cade in santul interfesier coloana este echilibrata( fie are 2 curburi care se compenseaza reciproc, fie are o singura curbura mica), iar daca firul cade in afara santului interfesier, vorbim despre o coloana vertebrala dezechilibrata.

Radiografiile permit o analiza atenta a vertebrelor( pentru a descoperi eventuale modificari aparute la acest nivel) si o cuantificare corecta a curburilor.
Radiografiile trebuie efectuate in ortostatism (pacientul sta in picioare) si trebuie sa cuprinda, cel putin la prima evaluare, intreaga coloana vertebrala, pentru a oferi o privire de ansamblu asupra modificarilor.
Unghiurile se masoara in grade, dupa metoda lui Cobb (va voi povesti in ce consta intr-o alta postare) si permit o incadrare in una din cele trei grupe (intre 0 si 30 de grade, intre 30 si 50 de grade si peste 50 de grade-voi reveni cu detalii) care au prognostic si tratament diferit, dar si o modalitate obiectiva de a urmari evolutia pacientului. La control, realizand o noua radiografie si masurand din nou unghiul, medicul va putea observa stagnarea, ameliorarea sau agravarea bolii.

Ce este scolioza?

Coloana vertebrala nu trebuie sa prezinte in plan frontal ( adica privita din fata/spate) nici o curbura. Orice deviatie in plan frontal este patologica si este incadrata in deformarile coloanei vertebrale numite scolioze.

Exista 2 tipuri principale de scolioze: nestructurale(functionale, atitudini scoliotice) si structurale.

Scoliozele nestructurale se caracterizeaza prin faptul ca deviatia laterala a coloanei vertebrale este complet reductibila clinic si radiologic in pozitia culcat.

Cu alte cuvinte, in aceste cazuri, deformarea coloanei se observa atunci cand bolnavul este in picioare, dar dispare in pozitia culcat.

Cauzele de aparitie ale scoliozelor functionale sunt: inegalitati de membre (un picior mai lung/scurt) , ankiloze ale soldului in pozitii vicioase, contracturi musculare paravertebrale antalgice aparute in cadrul altor boli ale coloanei vertebrale etc.

Coloana vertebrala este de fapt normala, modificarea disparand o data cu eliminarea cauzei. Acest tip de scolioze nu sunt evolutive.

Scoliozele structurale prezinta modificari de structura a coloanei vertebrale. Curburile nu se reduc in pozitia culcat si sunt de obicei evolutive.

Acest tip de scolioze se imparte in mai multe subtipuri, in functie de etiologie:

1. Idiopatice- reprezinta aproximativ 75% din scoliozele structurale si apar mai frecvent la fete.

2.Neuromusculare-apar ca urmare a unor boli neurologice care determina un dezechilibru al musculaturii ce sustine coloana vertebrala.

3.Congenitale-apar ca raspuns la dezvoltarea anormala a vertebrelor in cursul vietii intrauterine.

4.Posttraumatice-apar dupa traumatisme ale coloanei vertebrale.

5.Scolioze asociate altor boli: metabolice, genetice, tumori etc.

Eu ma numar printre pacientii cu scolioza structurala idiopatica, descoperita in urma unui sir de intamplari mai mult sau mai putin fericite in 2001 si tratata de atunci si pana in prezent.

Va voi povesti in urmatoarele postari despre cum am fost diagnosticata, cum a decurs tratamentul si care sunt noutatile ce apar in tratamentul acestei boli.

Pana atunci, nu uitati sa stati "drepti" si sa faceti miscare. :)